Preacurata Fecioară Maria a fost aleasă de Dumnezeu Tatăl, ca din sânul ei de crin să Se nască Fiul şi Cuvântul Său. Dumnezeu nu Se putea naşte ca om decât în pântecele unei Fecioare Preacurate (neprihănite de păcate omeneşti şi de patimi trupeşti), iar Cel Ce S-a născut din Fecioară Preacurată nu era şi nu putea fi decât Dumnezeu, «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat».

Din credinţa aceasta, în ceata sfinţilor Maica Domnului, Preacurata Fecioară Maria, are cinstirea cea dintâi si cea mai înaltă. Pentru desăvârşita sfinţenie a vieţii ei, pentru de-a pururea fecioria trupului ei, pentru crinul sânului ei de Maică a Domnului Hristos, pentru desăvârşita ei ascultare, smerenie si iubire de Dumnezeu si de oameni, Preasfânta Fecioară Maria este mai presus de toţi sfinţii şi decât toţi îngerii, „mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii”.

Maica Domnului este «Sfânta Sfintelor»; e «poarta cerului» şi «scara» prin care Fiul lui Dumnezeu S-a coborât la noi; e «casa Domnului» cea plină de slavă; «uşa» cea încuiată prin care a trecut Domnul (lez. 44:1-4). De aceea, între creştinii dreptmăritori, cinstirea (cultul) ei este cea dintâi, după cea a lui Dumnezeu.

Cinstirea aceasta deosebită (preacinstirea, preavenerarea, hiperdulia) i-o vădeşte mai întâi Arhanghelul, când i-a zis: «Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei!» (Lc. 1:28). Cinstirea aceasta deosebită i-o arată Sf. Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, când i-a grăit: «Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! Şi de unde aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu?... Fericită este aceea ce a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul» (Lc. 1:42). Cinstirea aceasta deosebită i-o arată femeia din popor, care a grăit Fiului ei: «Fericit este pântecele ce te-a purtat şi pieptul care te-a alăptat» (Lc. 11:27).

Cinstirea aceasta o prevesteşte şi o recunoaşte şi ea însăşi, Maica Domnului, când a răspuns Elisabetei: «... iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire (slavă) Cel Puternic, sfânt fie Numele Lui» (Lc. 1:48-49).

Cinstirea aceasta deosebită i-o aduce Biserica întreagă, toată creştinătatea în nenumăratele rugăciuni şi cântări, în sărbătorile închinate ei şi la toate slujbele din cursul anului, îndată după Fiul ei şi Dumnezeul nostru.

Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor Săi, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor!

Pr. prof. dr. Ilarion V. Felea

Fragment din cartea "Cuvantari la vietile sfintilor - vol II", Editura Fundatia Justin Parvu