Author: admin-bunavestiremm2023

Veche de aproape patru secole si jumatate, Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, asezata pe o colina din imediata apropiere a Dambovitei, chiar in centrul orasului, a inceput de cativa ani sa renasca. Ctitorie a voievodului Alexandru Mircea, ea a fost desavarsita de voievodul Mihnea Turcitul. In zbuciumata sa istorie, manastirea, asezata pe o veche vatra de locuire dacica (dupa cum o dovedesc sapaturile arheologice efectuate in incinta), a fost martora umila si tacuta a istoriei acestui neam. Dupa biruinta lui Mihai Viteazul de la 1595, ienicerii lui Sinan Pasa arunca in aer biserica manastirii. Reconstruita de domnitorul Tarii Romanesti, Radu Mihnea, intre anii 1613-1614, ea este inchinata de acesta Manastirii Iviron din Sfantul Munte Athos. Reaua administrare greceasca lasa insa manastirea, dupa plecarea calugarilor greci, intr-o stare deplorabila. Manastirea a fost restaurata din nou in anul 1625 de catre Alexandru Voievod, fiul lui Radu-Voda.

Pe urmele Cuviosilor in anii cei mai de urma ai umblat, Ierarhe Nectarie, cu vietuirea ta cea curata si cu obiceiurile cele alese si cu priceperea cea adevarata si cu darurile dragostei; pentru aceasta, sfintindu-te pe tine Stapanul tuturor, in chip vadit te-a numarat cu ceata sfintilor.

Ca acela ce, find numit cu numele nectar, nectarul harului l-ai prirnit in inima ta, Sfinte Nectarie, cu dulceata cuvintelor tale veselesti in Duhul sufletele celor evlaviosi, ca un intelept si de Dumnezeu insuflat, si cu razele minunilor tale pururi luminezi Biserica lui Hristos, cea care straluceste de slava ta.