Author: admin-bunavestiremm2023

Atunci când a auzit că va naşte un Fiu, Fecioara Maria s-a tulburat, deoarece s-a temut ca îngerul binevestitor să nu fie unul care amăgeşte „femeile neprevăzătoare”, așa cum a fost Eva. De aceea Ea n-a primit salutarea îngerului fără cercetare.

Deşi s-a tulburat la auzirea cuvântului arhanghelului Gavriil, Preacurata Fecioară a stat neclintită în fecioria ei, cugetând în sine: „Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?” (Lc. 1, 29).

Din acest motiv şi îngerul a grăit către Ea, alungând îndată această teamă plăcută lui Dumnezeu: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu” (Lc. 1, 30).

Aşa cum zămislirea Fiului lui Dumnezeu a fost fără „sămânţă”, la fel şi naşterea va fi fără stricăciune şi fără durere pentru mântuirea întregii lumi.

Aceasta este împlinirea făgăduinţei: Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu a intrat în pântecele Fecioarei Maria, S-a unit cu firea omenească nu printr-o sămânţă, ci prin Puterea Celui Preaînalt şi prin venirea Duhului Sfânt. Acum asupra Sfintei Fecioare nu mai este „puterea bărbatului, nici durerea aducerii pe lume a copiilor”, fiindcă Ea singură a fost fecioară „mai presus de toate fecioarele, înainte de naştere, şi în naştere, şi după naştere, Fecioară Preacurată” (Pr. Matei Popovici, „Sărbătorile eterne. Cuvinte de zidire sufletească”, Edit. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001, p. 255).

Arhanghelul Gavriil coboară din cer la Sfânta Fecioara Maria pentru a-i aduce „Vestea cea Bună”. Aceasta este cea mai mare dintre toate cele vestite nouă, deoarece înseamnă începutul mântuirii noastre: Fiul lui Dmnezeu Se face Fiul omului!

De aceea, această sărbătoare se numeşte în limba română Buna Vestire, în limba greacă „Evanghelismos” şi în limba slavonă „Blagoveştenie”.

Dacă Maica Domnului nu ar fi dăruit lui Dumnezeu libertatea ei, voinţa şi chiar pe sine însăşi, prin smerita ascultare pe care a arătat-o, şi nu ar fi spus „da”, ca răspuns la vestea adusă de înger, atunci Dumnezeu, care nu sileşte niciodată conştiinţa, ci aşteaptă totdeauna ca omul să răspundă liber, nu S-ar fi putut întrupa („Viu este Dumnezeu. Catehism Ortodox”, Edit. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009, p. 44).

Taina care s-a săvârşit astăzi uluieşte nu doar minţile omeneşti, ci şi minţile superioare ale îngerilor. Nici ei nu înţeleg cum Dumnezeul Cel fără de început, de nepătruns şi neapropiat a coborât până la chipul de rob şi a devenit om, fără a înceta să fie şi Dumnezeu şi fără a-şi micşora deloc slava dumnezeiască. Cum a putut o fecioară să cuprindă, în preacuratul ei pântece, focul cel cumplit al dumnezeirii şi să rămână neatinsă, rămânând pe vecie Maica Dumnezeului întrupat?

De câtă măreţie este plină această taină a proniei dumnezeieşti: buna vestire a arhanghelului adusă Preasfintei Fecioare şi întruparea Fiului lui Dumnezeu din ea! Bucuraţi-vă, pământenilor, dar bucuraţi-vă, mai ales, sufletelor creştine şi credincioase. Bucuraţi-vă cu cutremur în faţa măreţiei acestei taine, ferite de întinăciunea păcatului; bucuraţi-vă, dar din momentul acesta, cu pocăinţă sinceră, vie şi profundă, curăţiţi-vă, prin harul lui Dumnezeu, de întinăciunea păcatului.

Dacă nu aş fi avut o maică binecredincioasă, cu frică de Dumnezeu, care să iubească taina vieții şi să urască uciderea, nu m-aş fi aflat astăzi, aici, printre voi. Dar câți oameni a pierdut neamul nostru astfel? Câte istorii s-au curmat încă din pântece? Câte fapte ale vieții au fost gâtuite de la început?

Fiecare dintre noi are parte de o Bunăvestire. Ce se întâmplă, de fapt, când cineva face avort sau îndeamnă la avort? Se refuză, se respinge Bunavestire! Știm că Maica Domnului a răspuns Arhanghelului Gavriil: „Fie mie după cuvântul tău!” A primit binecuvântarea şi, totodată, porunca Domnului şi a acceptat voia Lui. Această deschidere, receptivitate, încredere a Sfintei Fecioare în Dumnezeu a făcut posibilă lucrarea Întrupării. Bunavestire nu ar fi fost posibilă fără participarea vie, intenționată, conştientă a Maicii Domnului.

Nu puţine au fost cuvântările Mitropolitului Bartolomeu la Praznicele Maicii Domnului. An de an a rostit cuvânt de învăţătură la Buna Vestire, la Adormirea şi la Naşterea ei, la Intrarea în biserică şi la Acoperământul ei, la mănăstirile Nicula, Piatra Fântănele, Floreşti sau Ciucea. Din fiecare cuvânt de învăţătură, ascultătorii îşi hrăneau sufletul cu puterea credinţei, îşi luminau mintea cu lumina înţelegerii şi îşi sporeau credinţa, spre a trăi învăţătura creştină în viaţa de zi cu zi…

Mitropolitul Bartolomeu avea o evlavie aparte pentru Sfântul Evanghelist Luca, medicul, istoricul şi pictorul, aceasta atât pentru erudiţia sa, dar mai ales pentru relatările sale unice despre Maica Domnului. Acest Sfânt Evanghelist, îngrijind-o ca medic pe Maica Domnului, a aflat de la ea întâmplări din copilăria şi adolescenţa lui Iisus, pe care le-a scris mai târziu în Evanghelie.

Bunavestirea este ziua veştii bune referitoare la faptul că s-a găsit în întreaga lume omenească o Fecioară, care crede atât de tare în Dumnezeu şi dă dovadă de atâta ascultare şi încredere faţă de Dumnezeu, încât din ea Se poate naşte Fiul lui Dumnezeu. Intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezintă, pe de o parte, lucrarea iubirii dumnezeieşti jertfelnice, duioase şi mântuitoare, dar şi a puterii lui Dumnezeu, pe de altă parte.

In afară de aceasta, este şi efectul libertăţii umane. Sfântul Grigorie Palama ne spune că întruparea ar fi fost la fel de imposibilă fără acordul liber omenesc al Maicii Domnului, precum şi fără voinţa creatoare a lui Dumnezeu. In ziua Bunavestirii, contemplăm în Maica Domnului pe Fecioara care a reuşit să se încreadă în Dumnezeu până la capăt, cu toată inima, cu toată mintea, din tot sufletul şi cu toată tăria.

Praznicul Bunei Vestiri este praznuit pe 25 martie. Este ziua in care Arhanghelul Gavriil i se arata Maicii Domnului graindu-i: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!” (Luca 1, 28). Maica Domnului se arata nedumerita la auzul acestor cuvinte si intreaba ce inseamna cereasca salutare. Arhanghelul ii raspunde: “Nu te teme, Marie, ca ai aflat har la Dumnezeu. Si, iata, vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui – Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema, si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau si, imparatia Lui nu va avea sfarsit.” (Luca 1, 30-33).

Iar Fecioara Maria a zis: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?”. Si, raspunzand, ingerul i-a zis: “Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta.” (Luca 1, 34-37).